Dimensiuni: lungimea corpului poate ajunge până la 11 cm, dar uzual atinge 6 - 9 cm. De obicei, masculii sunt mai mici decât femelele.
Unde şi când o putem observa în parc: deși la noi în țară este o specie tipică pentru zonele forestiere de deal înalt și de munte, broasca roșie de munte nu este comună în Parcul Național Cozia (posibil și pentru că specia tipică de șes care ocupă aceleași habitate (Rana dalmatina) urcă aici până la altitudini relativ mari). În cadrul studiului din 2012, au fost observați indivizi izolaţi în zone retrase ale parcului (mai ales către limita de est a acestuia), în habitate forestiere, pe văile pâraielor, unde umiditatea se menţine la un nivel ridicat şi în perioadele caniculare ale verii.
Hrană: adulții se hrănesc cu diferite nevertebrate (insecte, viermi etc.), iar mormolocii consumă chiar și materii vegetale.
Descriere: broască relativ robustă, cu membrele posterioare relativ scurte (piciorul posterior fiind adus în față, paralel cu axa corpului, călcâiul rareori depășind cu puțin vârful botului). Membrana timpanică, de regulă, destul de vizibilă, având diametrul egal sau mai degrabă mai mic decât ochiul. Culoarea dorsală de fond este gri, gălbui, roșcat sau măsliniu. Sunt prezente pete mari, neregulate (uneori portocalii sau roșii). Pe spate pot apărea frecvent și pete negre. De obicei, flancurile sunt pătate sau marmorate. Ventral este albicioasă, galbenă sau chiar portocalie, în mod obișnuit marmorat, pătat sau stropit cu pigment mai închis. Masculii în haină nupțială au membrele anterioare foarte groase și prezintă dorsal și pe gușă o nuanță albăstrie. Femelele în haină nupțială prezintă tuberculi lucioși pe flancuri și pe membrele posterioare.
Specii asemănătoare: este ușor de confundat cu broasca roșie de pădure (Rana dalmatina), specie comună în Parcul Național Cozia. Aceasta este, în general, mai zveltă, are picioarele posterioare proporțional mai lungi și botul mai ascuțit.
