Dimensiuni: lungimea corpului (fără coadă) 165 - 260 cm. Lungimea cozii 12 - 15 cm (până la 20 cm, dacă se includ și perii). Masculii sunt mai mari decât femelele.
Unde și când se poate vedea în parc: specia este prezentă la noi în țară în zonele împădurite, cu precădere cele de foiase și de amestec, de unde cerbii pot face incursiuni de hrănire în spațiile deschise de lângă păduri. Locaţiile de prezenţă pentru cerb sunt dispersate pe o mare parte din suprafaţa Parcului Național Cozia, ceea ce este în acord cu distribuţia largă a speciei, atât în perimetrul parcului, cât şi în România. Indivizii sunt mai abundenţi în zona pădurilor de foioase, cu un strat vegetativ mai bogat, pe văile râurilor şi în poieni sau păşuni. Specie activă în mod normal 24 de ore pe zi, dar cu vârfuri de activitate la răsărit și la apus.
Hrană: în zonele împădurite se hrănește mai ales cu lăstari, frunze și coajă din tufișuri și copaci. Pe pajiști se hrănește cu o varietate mare de plante ierboase.
Descriere: doar masculii au coarne. Acestea ajung în mod obișnuit la o lungime totală de până la 71 cm, dar pot depăși chiar și 100 cm în cazuri excepționale. Coarnele cresc primăvara și cad, de regulă, la sfârșitul iernii. Vara, haina este formată din peri scurți, iar culoarea generală este brun-roșcat. Iarna, perii cresc mai lungi și culoarea generală este un brun închis. De regulă, doar puii și juvenilii au pete albe (acestea apărând foarte rar la adulți). Coada bej (trăsătură importantă pentru identificare). Pată mare crem în jurul bazei cozii, slab și puțin vizibil marcată pe margine cu negru.
Specii asemănătoare: la noi în țară se poate confunda cu căprioara și, mai ales, cu cerbul lopătar. Căprioara are talie semnificativ mai mică și coadă insesizabilă. Cerbul lopătar are coada mai lungă, adesea cu o bandă vertebrală mai închisă, iar pata albicioasă din jurul bazei cozii este clar conturată cu negru.
