Specie protejată în cadrul rețelei Natura 2000.
Dimensiuni: lungimea corpului (fără coadă): 57 - 71 mm. Lungimea cozii 35 - 43 mm. Anvergura aripilor 290 - 350 mm.
Unde și când se poate vedea în parc: preferă văile împădurite, adăpostite, cu zone cu copaci și tufișuri rare și acces la pășuni și la ape curgătoare sau stătătoare, precum și zonele carstice sau așezările omenești din preajma habitatelor menționate mai sus. Se adăpostește în peșteri, mine și clădiri. Este prezentă în general în apropierea zonelor de adăpost, având un habitat relativ restrâns şi o capacitate de dispersie relativ limitată. În Parcul Național Cozia, specia este prezentă îndeosebi în zona râului Băiaşu şi în anumite sectoare cu stâncării din valea Oltului. Specia devine activă vara cam la 50 de minute după apusul soarelui. Primăvara și în prima parte a verii se hrănește peste noapte, în mai multe reprize. Spre sfârșitul verii și la începutul toamnei, poate să fie activă toată noaptea. Evită nopțile foarte umede sau vântoase.
Hrană: este formată din insecte de talie relativ mare, pe care le prinde din zbor sau le culege de pe sol. Pe cele mai mici le înghit din zbor, iar pe cele mai mari le consumă după ce aterizează pe o creangă, proeminență etc. Prinde lepidoptere, diptere, coleoptere.
Descriere: este cea mai mare specie europeană de liliac cu potcoavă. Perii acoperitori sunt moi și pufoși, cu partea bazală gri închis. Pe spate, culoarea este gri-cafeniu sau gri-fumuriu cu o tentă roșiatică. Ventral, culoarea este gri-albicios sau gălbui-albicios. Organul caracteristic de pe bot format din foițe nazale, are, văzut din față, forma unei potcoave în partea de jos și o formă ascuțită în partea de sus. Atunci când stă agățat se poate înveli complet în aripi.
Specii asemănătoare: se poate confunda cu alte specii de lilieci cu potcoavă (de exemplu, cu Rhinolophus hipposideros), dar are talia mai mare, iar forma părții superioare a foițelor nazale este caracteristică.
