Specie migratoare, listată în anexele Convenției asupra speciilor migratoare (Bonn)
Dimensiune: lungime 19-22 cm.
Unde şi când o putem observa în parc: specie larg răspândită, cuibăreşte în scorburile copacilor şi cavităţi, cum ar fi scobiturile din clădiri; prezentă în păduri, în livezi, pe plantaţiile din zonele agricole, de asemenea şi în localităţi, în zonele rurale de la limita parcului. Este foarte gregară, aproape întotdeauna putând fi observate mai multe exemplare, iar la sfârşitul sezonului de cuibărit se adună în stoluri mari, de sute, până la mii de indivizi.
Hrană: insecte, nevertebrate capturate pe sol, fructe, seminţe etc.
Descriere: graurul este o pasăre binecunoscută, adulţii având penajul negru lucios în perioada de cuibărit, ciocul ascuţit gălbui şi picioarele rozalii; văzut de la distanţă mai mică şi în lumină bună se observă faptul că penajul are reflexii verzui, violet şi albastru metalizat. Penajul este uşor pătat vara, datorită vârfurilor penelor mai deschise la culoare pe unele zone ale corpului. De toamna până primăvara, după năpârlire, penajul este puternic pestriţ, iar la juvenili este maroniu, devenind de asemenea maroniu-pestriţ toamna.
Specii asemănătoare: de la distanţă, adulţii negri lucioşi pot fi confundaţi cu masculul de mierlă, care este însă complet negru, fără pete, are ciocul galben mai aprins, are coada mai lungă şi este mai suplu. De asemenea, când se hrănesc pe sol, mierlele “ţopăie”, spre deosebire de grauri, care “se plimbă” în căutarea hranei.
