În Parcul Național Cozia a înflorit laleaua pestriță
In aceasta perioda a inflorit laleaua pestrita.
Laleaua pestriță (Fritillaria montana) Este o specie perenă, care crește retrasă în doar câteva zone din Parcul Național Cozia, mai ales în poienițele cu ierburi sau la marginea pădurilor cu arbori rari. De obicei crește laolaltă cu alte flori decorative, cum este cazul din Grădina Zânelor, unde o întâlnim alături de iriși și orhidee. Planta are frunzele lungi dispuse opus sau verticilat pe tulpină, ajunge până la 20 cm înălțime, având în vârful tulpinii una sau două flori. Florile, unele dintre cele mai frumoase, au un aspect firav, delicat, în formă de clopoțel. Petalele florii sunt de culori cărămizii, cu diferiți pigmenți de roșu, gălbui, maro, unele mai închise la culoare, altele mai deschise, alternind regulat între ele.
Planta înflorește în lunile aprilie - mai, și se înmulțește prin bulbi. Pentru faptul că se găsește doar în zona de protecție integrală a Parcului Național Cozia este o specie strict protejată. În prezent are un statut de conservare bun, zonele de prezență fiind bine păzite de personalul administrației parcului mai ales în perioada înfloririi. Dar pentru frumusețea și renumele florii este considerată specie vulnerabilă, amenințată de persoane care o caută pentru a-i recolta florile, sau bulbii în scopul de a o înmulții în alte locuri. La altitudini mai joase ale Parcului Național Cozia se întâlnește destul de rar și genul Fritilaria meleagris. Numele Fritillaria provine din latinescul fritillus, -i, cornet pentru zaruri, tablă de șah, aluzie la forma de cornet a florii și la desenul (de pe tepale) asemănător cu o tablă de șah. De asemenea, tot ca o demonstrație că numele speciilor trebuie să feflecte cele mai evidente caractere taxonomice vine și explicația numelui de specie: meleagris = gr. bibilică, pestriț, referitor la foliolele perigoniale cu pătrate brunii și albe, dispuse ca o tablă de șah.
