CORESPONDENŢE: CLASIFICARE PALEARCTIC HABITATS: 24.224 HABITATE DIN ROMÂNIA: R4417
Habitatul 3240 Vegetaţie lemnoasă cu Salix elaeagnos de-a lungul râurilor montane
Habitatul este reprezentat prin desişuri sau tufărişuri înalte formate din specii precum Salix spp., Hippophae rhamnoides, Alnus spp., Betula spp., printre altele, care se dezvoltă pe depozitele de pietriş ale cursurilor de apă montane şi boreale nordice, care au un regim hidrologic de tip alpin, cu debit maxim în timpul verii. Habitatul este alcătuit din formaţiuni de Salix elaeagnos, Salix purpurea gracilis, Salix daphnoides, Salix nigricans şi Hippophae rhamnoides pe depozitele înalte de pietriş fluvial din văi.
Substratul este format din roci psamito-pelitice, cu succesiune de marne, argile, argile nisipoase, nisipuri, prundişuri, iar solurile sunt constituite din aluviosoluri, nisipuri sărace, uneori salinizate, dune marine.
Fitocenoza este edificată de specii eurasiatice europene, central europene, dar şi numeroase specii cosmopolite şi adventive. Exigenţele ecologice încadrează speciile componente în categoriile mezotermofile, mezzo - higrofile, euritrofe, cu tendinţe oligotrofe, slab hidrofile. Stratul arbuştilor este edificat de Hippophae rhamnoides, iar Salix elaeagnos devine codominantă în zonele aluviale de dealuri.
Înălţimea stratului ajunge la 3-4 m, cu o acoperire de 30-80 %. Stratul erbaceu se dezvoltă între pâlcurile de tufe, unde poate înţeleni bine terenul nisipos, ajungând la o acoperire de 80 %, fiind dominat de Carex digitata, Agrostis stolonifera, Sanguisorba minor, Teucrium chamaedrys, Bupleurum falcatum, Asperula cynanchica.
Asociații vegetale:
Hippopho - Salicetum elaeagni Br. - Bl. et Volk 1940; Salicetum elaeagni-purpureae Sillinger 1933. Statutul de conservare al habitatului pe raza Parcului Național Cozia este afectat de ploile torenţiale extraordinare din ultimii ani, cu viituri mari, care au distrus pe alocuri vegetaţia şi au provocat eroziunea straturilor de sol. La acest aspect se mai adaugă şi gradul de fragmentare ridicat, specific unor staţiuni cu structuri liniare aflate în lungul râurilor montane.
Suprafaţa acestui habitat în Parcul Național Cozia şi în siturile Natura 2000 este de aproximativ 40 ha.
